Recomandare: Carte

Hei!

"Mananca, roaga-te, iubeste" este povestea unei scriitoare care locuieste la N.Y., Liz. Este povestea reala a autoarei. Dupa o casnicie scurta, inceputa la putin peste 20 de ani, terminata cu un divort urat si dureros, Liz se hotaraste sa plece un an de acasa. Si asa ajunge intr-un an de zile sa cuprinda cele trei "I-uri": Italia, India si Indonezia. Pentru fiecare loc isi propune cate ceva. In Italia "va invata" sa se "hraneasca", in India va invata sa se roage, sa-l aduca in sufletul ei pe Dumnezeu, iar in Indonezia isi gaseste marea iubire.

Italia mi s-a parut fascinanta, asa cum a descris-o autoarea. Italia e una dintre destinatiile pe care imi doresc enorm sa le vizitez. Daca m-ar pune cineva sa aleg chiar in clipa aceasta, as spune Italia, fara sa clipesc!

India mi s-a dezvaluit in fata ochilor ca un "loc plin de Dumnezeu". Aici, Liz merge la ashram-ul guru-lui ei, unde trece printr-o serie de schimbari la nivel spiritual. Reuseste sa-si alunge toate gandurile negative care o bantuiau (despre casnicia ei esuata, despre relatia cu frumosul David care s-a terminat de curand...), reuseste sa-si gaseasca pacea interioara dupa indelungi ore de meditatie si concentrare.

Indonezia...un taram cu totul si cu totul special, un loc exotic unde Liz isi gaseste marea iubire. Gaseste omul care ii reda echilibrul din toate punctele de vedere.

Tot acest an plin de aventuri aduce in viata lui Liz numai lucruri extrem de bune: invata italiana, care dupa ea e cea mai frumoasa dintre limbile pamantului(intr-o de destul de mare masura sunt de acord cu ea), manaca cele mai delicioase pizza si paste, isi face multi prieteni, in India se redescopera, il descopera pe Dumnezeu care se dovedeste ca nu era deloc departe, era chiar inauntrul inimii ei, iar in Indonezia il intalneste pur intamplator (sau nu...) pe frumosul brazilian Felipe de care se indragosteste nebuneste si cu care ramane.

Aceasta carte e ca un proces initiatic prin care Liz trece. In tot acest an de calatorii, Liz isi atinge maturitatea deplina. O va lasa in urma pe acea Liz ranita si suferinda, dand prioritate maxima unei noi Liz, plina de viata gata sa traiasca din plin orice experienta noua.

Mi-a placut foarte mult aceasta carte! Sunt in ea unele teorii despre viata, despre natura umana, despre suflet si iubire care m-au pus pe ganduri, teorii in care ar trebui sa credem cu totii. Fiecare experienta buna sau rea din viata unui om, contribuie la definitivarea personalitatii lui, la cladirea mintii si sufletului unui om. Fiecare persoana cu care am luat vreodata sau luam contact in viata noastra isi pune amprenta asupra noastra. Si chiar daca intr-un anumit moment nu vedem decat partea negativa pe care unl sau altul a adus-o in viata noastra, in timp negativul se transforma in pozitiv.

Mai jos am sa pun citate din carte, asa cum am afirmat mai sus. Din citatele acestea eu cred ca invat ceva, sau am invatat deja ceva.  Din aceeasi colectie a aparut Si-am spus da. O poveste de iubire. 

Va spun, sincer, merita lectura! 

                                                                        Gand bun,

                                                          Amélie

"Uneori fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insuti. Ca sa te descoperi."

"Dependenta e semnul distinctiv al oricarei povesti de dragoste pasionale. Totul incepe din momentul in care obiectul adoratiei tale revarsa asupra ta o doza ametitoare si halucinogena din ceva ce nu ai avut niciodata curajul sa recunosti ca ti-ai dorit- un amestec de droguri afective, o cursa infernala a dragostei. Apoi tanjesti dupa atentia neconditionata a celuilat cu obsesia insatiabila a oricarui drogat. In lipsa drogului, te imbolnavesti subit, o iei razna, devii depresiv (pe langa resentimente care te incearca fata de cel care ti-a incurajat dependenta inca de la inceput si care acum refuza sa te mai aprovizioneze cu mafra de calitate de care ai atata nevoie- pe care sigur o are ascunsa pe undeva, fir-ar sa fie, pentru ca pe vremuri o primeai gratis de la el). In faza urmatoare esti slab, tremuri intr-un colt si nu mai esti sigur de nimic, ti-ai vinde pana si sufletul sau ti-ai jefui vecinii doar ca sa ai din nou chestia aia. Intre timp, obiectul adoratiei tale simte fata de tine doar repulsie. Se uita la tine ca si cand nu te-ar fi vazut niciodata pana atunci, necum la o persoana pe care candva a iubit-o cu pasiune. Ironia face sa nu-l poti invinovati pentru asta. Adica uita-te la tine: esti o epava jalnica, nici macar nu te mai recunosti. Asa ca...asta e. Aai ajuns la destinatia fiala a pasiunii nebunesti - o parere groaznica despre tine insati din ghearele careia nu mai exista scapare."

"Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (în toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pentru ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva. In seara aceea m-am intors acasa cu senzatia ca sunt ca o bucata de panza curata, pusa la uscat pe franghie, prin care aerul trece fara sa intampine rezistenta. Simteam Ca Ney Yorkul deveniste un oras din hartie de orez si ca eram destul de usoara ca incat sa pot sari fara probleme de pe un acoperis pe altul."

"Trebuie sa tii picioarele foarte pe pamant, incat sa simti ca ai patru in loc de doua. Asa vei putea ramane ancorata in lume. Dar nu mai privi lumea cu mintea. Trebuie sa te uiti la ea cu inima. Asa il vei cunoaste pe Dumnezeu."

"See you later, alligator. In a while, crocodile."

"L' amor che muove il sole a l'altre stelle. Iubirea care misca sori si stele..."

"Se furiseaza dupa mine amenintatoare si tacute ca niste personaje de film noir, si ma flancheaza- Depresia in stanga, Singuratatea in dreapta. Nu e nevoie sa-mi arate legitimatiile. Le cunosc pe-amandoua. Ne-am jucat de-a soarecele si pisica ani intregi. Trebuie totusi sa recunosc ca sunt surprinsa ca ne intalnim intr-o atat de eleganta gradina italiana, la ceas de seara. Nu li se potriveste. Le intreb:

-Cum de m-ati gasit? Cine v-a spus ca am plecat la Roma?

Cu gura mare, ca de obicei, imi raspunde Depresia:

-Vai, dar nu te bucuri sa ne vezi?

-Plecati!

Facand pe sensibila, Singuratatea imi spune:

-Imi pare rau, dar cred ca voi fi nevoita sa te urmez pe toata durata calatoriei. Asta imi e misiunea..."

"Sunt aici. Te iubesc. Daca stai treaza si plangi toata noasptea, voi sta si eu cu tine. Daca ai nevoie de medicamente din nou, ia-le- eu te voi iubi oricum. Te voi iubi si daca nu ai nevoie de ele. Nimic din ce ai putea face nu va scadea dragostea pe care ti-o port. Te voi apara pana la moarte, te voi apara si dupa ce vei fi murit. Eu sunt mai puternica decat Depresia si mai curajoasa decat Singuratatea- si nimic nu ma va istovi."

"Bineinteles ca e inevitabil, toti muncim prea mult, apoi suntem epuizati si n-avem de ales, ajungem sa ne petrecem tot weekendul in pijama, mancand cereale direct din cutie si holbandu-ne la televizor, intr-un soi de coma (toate astea, intr-adevar, sunt opusul muncii, fara sa fie neaparat vreo placere)."

" Suporta singuratatea macar o data in viata ta. E o experienta normala pesntru orice om. Nu mai folosi niciodata corpul sau emotiile altcuiva pe post de substitut al propriilor tale dorinte neimplinite." 

Stiu doar ca sunt extenuata de consecintele pasiunilor haotice si ale alegerilor pripite pe care le-am facut o viata intreaga. Inainte sa plec in Italia ma simteam goala pe dinauntru in toate felurile cu putinta. Ma simteam ca pamantul unei ferme prea mici, lucrat fara oprire; eram dureros de sleita si aveam nevoie de un anotimp de odihna. Asa ca am renuntat la tot.

" Fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, muncesti pentru ea, insisti, uneori mergi pana la capatul pamantului in cautarea ei. Trebuie sa participi mereu la manifestarile lucrurilor bune care iti apar in viata. Iar cand atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodata sa lenevesti, sa renunti la a o mentine: trebuie sa te straduiesti din rasputeri sa inoti contra curentului, ca sa fii vesnic in unda fericirii, ca sa plutesti deasupra ei. Caci daca nu faci asta sentimentul launtric de multumire se va scurge incet-incet din tine. E usor sa te rogi cand ai nevoie de ajutor, dar sa te rogi chiar si cand criza a trecut e ca un proces de cicatrizare, care-ti ajuta sufletului sa pastreze tot ce a reusit cu greu sa dobandeasca. "