Hei!
Ieri am fost la tara si ca de fiecare data bunica sotului meu ne-a povestit despre obiceiurile de acum 60 de ani cu ocazia sarbatorilor... Recunosc ca am mai auzit acele povesti, insa de fiecare data ma captiveaza si imi face placere sa o aud vorbind.
La sfarsitul anului se facea ingroparea anului, denumirea de revelion era necunoscuta pe atunci. Si la ingroparea anului tinerii faceau tot felul de obiceiuri...
Pentru a vedea daca se potrivesc cu alesul, una dintre fete (de obicei bunica facea asta) arunca in gura sobei doua fire de par de porc- firele de par reprezentau barbatul si femeia. Daca firele de par se incolaceu unul in jurul altuia in foc era de bine, cei doi tineri aveau sa se uneasca, daca firele de par sareau cat colo unul de altul nu era nicio sansa!
Un alt obicei il constituia insemnarea parilor...Pe intuneric tinerele fete mergeau la captul unui gard al unui vecin si legau parii. Cum se facea asta? Pai, fiecare fata avea cate o ata, panglica sfoara etc. si legau cate un par cu ata respectiva. A doua zi se duceau sa vada ce par au legat. Daca parul legat era jupuit- viitorul sot avea sa fie sarac; daca era inadit-adica erau doi pari legati unul de altul- fata respectiva se marita de doua ori; daca era stramb-sotul avea sa fie cocosat si tot asa...
Tot ca sa-si afle alesul tinerele fete puneau asa numitele "puntii". Intr-o srachina se puneau mai multe obiecte: carbune, inel, pieptene, grau. Si apoi fata extragea din strachina unul din obiecte care avea sa-i spuna ceva despre viitorul sot. Daca scotea carbunele- el era urat, negru precum taciunele; daca scotea pieptenele- era dintos; inelul si graul insemna ca viitorul sot era bogat...
Acum 60 de ani nu existau cluburi sau discoteci...asa ca distractia era la hora. Hora se tinea in sat. Sa nu va imaginati ca se mergea seara...nu! Fetele se gateau care mai de care si porneau la hora, pe la ora pranzului si nu stateau decat pana la amurg; trebuiau sa fie acasa pana se intorceau vacile de la pascut, cam asta era intervalul...
Tot auzind-o pe bunica povestind, stateam si ma gandeam cat de simpla era lumea de atunci si cum stiau ei sa se bucure de viata. Faceau toate acele obiceiuri si se distrau la modul cel mai simplu si curat cu putinta!
Va promit, cand am sa mai merg am sa mai "culeg" povesti de-ale bunicii si o sa le scriu...
Ieri am fost la tara si ca de fiecare data bunica sotului meu ne-a povestit despre obiceiurile de acum 60 de ani cu ocazia sarbatorilor... Recunosc ca am mai auzit acele povesti, insa de fiecare data ma captiveaza si imi face placere sa o aud vorbind.
La sfarsitul anului se facea ingroparea anului, denumirea de revelion era necunoscuta pe atunci. Si la ingroparea anului tinerii faceau tot felul de obiceiuri...
Pentru a vedea daca se potrivesc cu alesul, una dintre fete (de obicei bunica facea asta) arunca in gura sobei doua fire de par de porc- firele de par reprezentau barbatul si femeia. Daca firele de par se incolaceu unul in jurul altuia in foc era de bine, cei doi tineri aveau sa se uneasca, daca firele de par sareau cat colo unul de altul nu era nicio sansa!
Un alt obicei il constituia insemnarea parilor...Pe intuneric tinerele fete mergeau la captul unui gard al unui vecin si legau parii. Cum se facea asta? Pai, fiecare fata avea cate o ata, panglica sfoara etc. si legau cate un par cu ata respectiva. A doua zi se duceau sa vada ce par au legat. Daca parul legat era jupuit- viitorul sot avea sa fie sarac; daca era inadit-adica erau doi pari legati unul de altul- fata respectiva se marita de doua ori; daca era stramb-sotul avea sa fie cocosat si tot asa...
Tot ca sa-si afle alesul tinerele fete puneau asa numitele "puntii". Intr-o srachina se puneau mai multe obiecte: carbune, inel, pieptene, grau. Si apoi fata extragea din strachina unul din obiecte care avea sa-i spuna ceva despre viitorul sot. Daca scotea carbunele- el era urat, negru precum taciunele; daca scotea pieptenele- era dintos; inelul si graul insemna ca viitorul sot era bogat...
Acum 60 de ani nu existau cluburi sau discoteci...asa ca distractia era la hora. Hora se tinea in sat. Sa nu va imaginati ca se mergea seara...nu! Fetele se gateau care mai de care si porneau la hora, pe la ora pranzului si nu stateau decat pana la amurg; trebuiau sa fie acasa pana se intorceau vacile de la pascut, cam asta era intervalul...
Tot auzind-o pe bunica povestind, stateam si ma gandeam cat de simpla era lumea de atunci si cum stiau ei sa se bucure de viata. Faceau toate acele obiceiuri si se distrau la modul cel mai simplu si curat cu putinta!
Va promit, cand am sa mai merg am sa mai "culeg" povesti de-ale bunicii si o sa le scriu...
Gand bun,
Erau datini si obiceiuri frumoase dar care in timp tind sa se piarda si sa devina de domeniul povestilor ,dar este frumos ca ai ales sa scri despre ele.Continua sa scri
RăspundețiȘtergere