Din copilaria de altadata...

Hei!

    Miroase a vacanta! Vacanta de sarbatori e aici! Craciunul este la cateva zile distanta, lucru pe care deocamdata nu-l realizez atat de bine, poate pentru ca nu-i zapada.  Azi am umblat prin magazine dupa cadouri pentru cei dragi! Pentru fiecare dintre ei am ales cate ceva in functie de stil, preferinte, nevoi de ce nu. Imi place sa fac cadouri! Ma simt bine atunci cand ofer si bucuria celui care primeste imi da un sentiment bun de fiecare data! 

    Vorbeam zilele acestea despre copilarie si despre cum erau sarbatorile in vremea copilariei...Asteptam cu nerabdare ziua de 24 decembrie cand mergeam cu mic cu mare la colindat prin sat! Ne pregateam colindele cu cateva zile bune inainte; repetam si stabileam colindele si bineinteles traseul. In noaptea aceea abia daca dormeam...la patru jumatate era trezirea, iar la cinci porneam la colindat. Mamaie (pentru ca asa am spus bunicilor mei-mamaie si tataie) imi pregatea de cu seara traista de "colindete". Iernile erau altfel in copilaria mea...aveam zapada la fiecare Craciun.      Era atat de frig incat ni se lipeau narile... La colindat primeam in general covrigi si uneori- spre foarte rar chestii mai dosebite: mere, nuci, eugenii, biscuiti populari (din aceia patratosi de-ti spargeai dintii cu ei:)) sau si mai si napolitane cu crema. Colindam din casa in casa si ce-i mai frumos, este ca oamenii ieseau; putini erau cei care nu primeau cu colindul! Imi amintesc de acest colind care deschidea reprezentatia noastra: 

"Foaie verde portocala,

Noi suntem copii de scoala, 

Si-am plecat sa colindam, 

Covrigei sa capatam!

Ne dati? Ne dati? 

Ori nu ne mai dati?!" 

 Ajungeam acasa franta, cu obrajii rosii si infrigurata, dar cu o bucurie imensa in suflet!Numaram bineinteles de fiecare data covrigii capatati!
     Mos Craciun venea negresit! Gaseam sub brad cadouri frumoase si mult asteptate. Imi sunam cea mai buna prietena (pe Ana) a doua zi, de pe fix , si ne povesteam una alteia ce-am primit de la Mos!Lucrul acesta se intampla cand am mai crescut si aveam si noi telefon fix- aveam telefon din acela cu roata si tare importanta ma simteam cand dadeam de roata aceea sa formez numarul! Ironia sortii era ca pe vremea aceea numerele de telefon in zona noastra erau formate din ghici cate cifre? Raspuns: 2! :))))) Discutia mea si a Anei era grozava! Care mai de care cu laudele :))). Aproape de casa mea era un delusor care iarna se transforma in partie! Aveam o gasca mica, dar buna! Eram eu, Ana si Alexandru aka Alica fratele ei, Cosmin, Catalina si Alin. Nu plecam pana nu ne chemau parintii indelung. Uneori mancam zapada cand ne era sete, doar ca sa nu ne ducem acasa :))). Era atat de frumos iarna...

    Deseori ma apuca melancolia gandindu-ma la acele vremuri de demult... Ma bucur enorm ca am avut o copilarie asa frumoasa si plina de bucurii simple, dar care insemnau enorm. Pastrez inca vii multe amintiri din copilaria mea! Si cand deschid acea cutiuta din suflet pe care scrie copilarie simt o emotie deosebita de fiecare data! Am avut o copilarie frumoasa plina de trairi minunate! Am avut prieteni de joaca cum rar gasesti, la care am tinut foarte mult! Cu alte cuvinte am avut o copilarie la care ma intorc cu gandul de fiecare data cu mare, mare drag!

                                                                       Gand bun,

                                                          Amélie