Nimic nu e intamplator

Hei! 

   Nimic nu e intamplator cum poate parea uneori...Lucrul acesta mi s-a aratat de multe ori de-a lungul timpului. Toate ni se intampla cu un anume motiv. Exemplele sunt nenumarate, insa am un exemplu recent. Ieri seara discutam despre un subiect destul de personal(a fost o discutie relaxata in doi)...si dupa ce am incheiat conversatia respectiva, vine un om, pe care il stiu doar din vedere, cu care nu am mai discutat niciodata, DAR care culmea-culmilor vine si intareste niste aspecte esentiale ale discutiei anterioare. Omul acesta a pus punctul pe I, a tras o concluzie la discutia de dinainte fara sa aiba nici cea mai mica implicare! A fost ciudat, dar in acelasi timp mi-a adus o oarecare incredere ca sunt pe drumul cel bun si ca lucrurile trebuie si e frumos sa se intample, deoarece asa este firesc...N-am sa intru in detalii acum...



  Chestia aceasta am scris-o acum destul timp, anul trecut in preajma sarbatorilor...Acum e momentul sa contiunui cu acest articol si cu ideile pe care incercam sa le expun la vremea aceea...
  Azi a fost o zi speciala din multe motive...unul dintre acestea este ca azi l-am vazut pe micutul nostru copilas (da, o sa fiu mamica) pentru prima data. E atat de micut si totusi atat de puternic! Imi batea inima cu putere pana sa-l vad pe ecran...Iar cand medicul mi-a spus ca totul e in regula si totul se dezvolta in parametri normali, mi-am revenit si toate emotiile de ingrijorare s-au transformat in emotii pozitive...Am iesit din cabinet cu zambetul pe buze, iar cand am iesit afara, am imbratisat omul cel mai aproape de sufletul meu si i-am zis: "L-am vazut, l-am vazut!"...
  Ei, de ziua lui (caci acesta este un al doilea motiv pentru care ziua aceasta a fost una speciala) a primit cel mai frumos cadou: sa stie ca totul e in regula cu noi!
 

  Acum revenind la ceea ce am scris prima data acum cateva luni...da, nimic nu-i intamplator! Si lucrurile se intampla atunci cand trebuie! Cine ar fi zis ca mi se vor intampla atatea lucruri minunate acum cativa ani...Eu una eram destul de sceptica cu privire la viitorul meu, dar nu sufeream din cauza asta; adica nu mai sufeream...Ma resemnasem cumva si ii eram recunoscatoare Lui ca sunt sanatoasa si ca lucrurile merg bine in viata mea... Dar ceva lipsea cu desavarsire... Acel ceva a aparut la momentul potrivit. A trebuit sa treaca ceva timp pana sa traiesc ce am trait, traiesc de cativa ani incoace...
  Din propria experienta va spun ca daca lucrurile nu merg bine acum, cu siguranta se intampla dintr-un anume motiv...Revizuiti-va un pic viata, stati pentru o clipa numai cu voi insiva si apoi ridicati capul pentru a putea vedea ce-i in jurul vostru! Si uitati-va cu atentie!
  Am eu o vorba a mea care suna cam asa: "Lucrurile bune se intampla oamenilor cu adevarat buni!"
  Iar daca totul este bine in viata voastra fiti recunoscatori pentru tot ce aveti!
  Eu ii sunt recunoscatoare Lui pentru ca faptul ca lucrurile merg bine in viata mea! Cel mai mult imi doresc sa fim sanatosi cu totii sa ne putem bucura de clipele minunate care apar, iar daca nu sa fim destul de puternici sa depasim greutatile ca mai apoi sa ne putem bucura din nou...
  Mi-a venit acum in minte coloana infinitului a lui Brancusi...care reprezinta parcursul vietii omului...inchiderea simbolizeaza partile grele din viata omului, iar deschiderea lucrurile bune...De aceea ea se termina cu o deschidere...simbolizand aspiratia catre pozitivism!
  Gata cu filosofia...mai povestim! :)

                                                                                                 Gand bun, 

                                                                                      

                                                         Amélie

Din copilaria de altadata...

Hei!

    Miroase a vacanta! Vacanta de sarbatori e aici! Craciunul este la cateva zile distanta, lucru pe care deocamdata nu-l realizez atat de bine, poate pentru ca nu-i zapada.  Azi am umblat prin magazine dupa cadouri pentru cei dragi! Pentru fiecare dintre ei am ales cate ceva in functie de stil, preferinte, nevoi de ce nu. Imi place sa fac cadouri! Ma simt bine atunci cand ofer si bucuria celui care primeste imi da un sentiment bun de fiecare data! 

    Vorbeam zilele acestea despre copilarie si despre cum erau sarbatorile in vremea copilariei...Asteptam cu nerabdare ziua de 24 decembrie cand mergeam cu mic cu mare la colindat prin sat! Ne pregateam colindele cu cateva zile bune inainte; repetam si stabileam colindele si bineinteles traseul. In noaptea aceea abia daca dormeam...la patru jumatate era trezirea, iar la cinci porneam la colindat. Mamaie (pentru ca asa am spus bunicilor mei-mamaie si tataie) imi pregatea de cu seara traista de "colindete". Iernile erau altfel in copilaria mea...aveam zapada la fiecare Craciun.      Era atat de frig incat ni se lipeau narile... La colindat primeam in general covrigi si uneori- spre foarte rar chestii mai dosebite: mere, nuci, eugenii, biscuiti populari (din aceia patratosi de-ti spargeai dintii cu ei:)) sau si mai si napolitane cu crema. Colindam din casa in casa si ce-i mai frumos, este ca oamenii ieseau; putini erau cei care nu primeau cu colindul! Imi amintesc de acest colind care deschidea reprezentatia noastra: 

"Foaie verde portocala,

Noi suntem copii de scoala, 

Si-am plecat sa colindam, 

Covrigei sa capatam!

Ne dati? Ne dati? 

Ori nu ne mai dati?!" 

 Ajungeam acasa franta, cu obrajii rosii si infrigurata, dar cu o bucurie imensa in suflet!Numaram bineinteles de fiecare data covrigii capatati!
     Mos Craciun venea negresit! Gaseam sub brad cadouri frumoase si mult asteptate. Imi sunam cea mai buna prietena (pe Ana) a doua zi, de pe fix , si ne povesteam una alteia ce-am primit de la Mos!Lucrul acesta se intampla cand am mai crescut si aveam si noi telefon fix- aveam telefon din acela cu roata si tare importanta ma simteam cand dadeam de roata aceea sa formez numarul! Ironia sortii era ca pe vremea aceea numerele de telefon in zona noastra erau formate din ghici cate cifre? Raspuns: 2! :))))) Discutia mea si a Anei era grozava! Care mai de care cu laudele :))). Aproape de casa mea era un delusor care iarna se transforma in partie! Aveam o gasca mica, dar buna! Eram eu, Ana si Alexandru aka Alica fratele ei, Cosmin, Catalina si Alin. Nu plecam pana nu ne chemau parintii indelung. Uneori mancam zapada cand ne era sete, doar ca sa nu ne ducem acasa :))). Era atat de frumos iarna...

    Deseori ma apuca melancolia gandindu-ma la acele vremuri de demult... Ma bucur enorm ca am avut o copilarie asa frumoasa si plina de bucurii simple, dar care insemnau enorm. Pastrez inca vii multe amintiri din copilaria mea! Si cand deschid acea cutiuta din suflet pe care scrie copilarie simt o emotie deosebita de fiecare data! Am avut o copilarie frumoasa plina de trairi minunate! Am avut prieteni de joaca cum rar gasesti, la care am tinut foarte mult! Cu alte cuvinte am avut o copilarie la care ma intorc cu gandul de fiecare data cu mare, mare drag!

                                                                       Gand bun,

                                                          Amélie

Povesti la gura sobei

Hei!

    Ieri am fost la tara si ca de fiecare data bunica sotului meu ne-a povestit despre obiceiurile de acum 60 de ani cu ocazia sarbatorilor... Recunosc ca am mai auzit acele povesti, insa de fiecare data ma captiveaza si imi face placere sa o aud vorbind.
    La sfarsitul anului se facea ingroparea anului, denumirea de revelion era necunoscuta pe atunci. Si la ingroparea anului tinerii faceau tot felul de obiceiuri...
    Pentru a vedea daca se potrivesc cu alesul, una dintre fete (de obicei bunica facea asta) arunca in gura sobei doua fire de par de porc- firele de par reprezentau barbatul si femeia. Daca firele de par se incolaceu unul in jurul altuia in foc era de bine, cei doi tineri aveau sa se uneasca, daca firele de par sareau cat colo unul de altul nu era nicio sansa!
    Un alt obicei il constituia insemnarea parilor...Pe intuneric tinerele fete mergeau la captul unui gard al unui vecin si legau parii. Cum se facea asta? Pai, fiecare fata avea cate o ata, panglica sfoara etc. si legau cate un par cu ata respectiva. A doua zi se duceau sa vada ce par au legat. Daca parul legat era jupuit- viitorul sot avea sa fie sarac;  daca era inadit-adica erau doi pari legati unul de altul- fata respectiva se marita de doua ori; daca era stramb-sotul avea sa fie cocosat si tot asa...
    Tot ca sa-si afle alesul tinerele fete puneau asa numitele "puntii". Intr-o srachina se puneau mai multe obiecte: carbune, inel, pieptene, grau. Si apoi fata extragea din strachina unul din obiecte care avea sa-i spuna ceva despre viitorul sot. Daca scotea carbunele- el era urat, negru precum taciunele; daca scotea pieptenele- era dintos; inelul si graul insemna ca viitorul sot era bogat...
    Acum 60 de ani nu existau cluburi sau discoteci...asa ca distractia era la hora. Hora se tinea in sat. Sa nu va imaginati ca se mergea seara...nu! Fetele se gateau care mai de care si porneau la hora, pe la ora pranzului si nu stateau decat pana la amurg; trebuiau  sa fie acasa pana se intorceau vacile de la pascut, cam asta era intervalul...
    Tot auzind-o pe bunica povestind, stateam si ma gandeam cat de simpla era lumea de atunci si cum stiau ei sa se bucure de viata. Faceau toate acele obiceiuri si se distrau la modul cel mai simplu si curat cu putinta!
   Va promit, cand am sa mai merg am sa mai "culeg" povesti de-ale bunicii si o sa le scriu...

                                                                       Gand bun,

                                                          Amélie